Search

O poveste minunata si cruda despre viata!

A treia piesa din actuala stagiunea teatrala de la Teatrul Bacovia este si cea mai reusita. Ultimul text  scris in Romania de cunoscutul dramaturg Matei Visniec (inainte de plecarea in Franta la mijlocul anilor ’80) este povestita de prietenul sau bacauan, regizorul Gheorghe Balint cu aparenta delicatete si si cu o reala adancime sufleteasca. “Aparenta delicatete” pentru ca regizorul aduce in cele trei personaje doar actrite, care reusesc sa “demonstreze” cruda realitate a vietii si “adancime sufleteasca” pentru Geo Balint stie sa “vada” nelinistita conditie umana.

O poveste pe care o puteti urmari in aceasta stagiune (urmatorul spectacol este duminica, 14 octombrie). Poza este din spectacol.

 

Ce te-a determinat sa abordezi piesa de Matei Visniec?

Matei Visniec imi este foarte aproape de suflet. Ceea ce si cum scrie imi  creeaza o stare care  imi mobilizeaza sufletul, mintea spre un posibil viitor spectacol. Asa s-a intamplat cu “Frumoasa calatorie a ursilor Panda povestita  de un saxophonist care avea o iubita la Frankfurt” spectacol care l-am montat tot la Teatrul Bacovia.  Cred ca Visniec il “continua” intr-un fel pe Samuel Beckett, care in opinia mea este dramaturgul secolului si al vremurilor  de azi sau …ieri. Lumea imaginata de Visniec nu este din teatrul absurdului, cum deseori a fost catalogata, este realitatea imediata, realitatea traita de noi, exterioara, dar mai ales cea interioara. Dramaturgia lui Visniec este un sensibil seismograf al miscarilor imperceptibile facute de sufletele noastre. Am facut  patru propuneri teatrului bacauan si directiunea a optat pentru Visniec. Eu consider că nu fac teatru, eu spun poveşti. Încep, pe măsură ce mă apropii de finalul vietii  “carierei “, să înţeleg ce a spus profesorul Cojar (Ion Cojar, n.red.), care a fost profesor la nume foarte mari din teatrul romanesc : “arta actorului n-are cu nimic de-a face cu teatrul”. Nu ştiu dacă eu mai am eu ceva de slefuit la actori. Invatam impreuna sa tacem. E o lume care se invarte mult prea repede pentru mintea mea si nu stiu daca e din cauza ca sunt eu în varsta, ca să nu zic batran. Nu mai suntem atenti la detalii, se comunica onomatopeic.  Povestea din “Angajare de clovn” e simpla: trei oameni, pot fi batrani, dar pot fi si absolventi de liceu sau de facultate, se duc sa se angajeze. Nu gasesc nimic de lucru. N-au niciun ban in buzunar, manancă …un biscuit la trei zile, pare a fi destul de incitant, nu? O cam traim toti. Cum sa-ti dramuiesti existenta cu putinii bani pe care-i ai, ce mananci, unde pui capul? Este o poveste de viata. Trei oameni se duc sa se angajeze, fara alte filosofii… E un spectacol de “teatru” despre existenta noastra,  cu bune si rele…eu nu prea cred în tot felul de… “-isme”. Spectacolul nostru  cu “Angajare de clovn” este despre fiecare dintre noi, nu numai despre cei trei clovni batrani…

De ce trei prezente feminine in cele 3 roluri?

Pentru un actor / actrita rolul de clovn esteo mare provocare. Un rol de compozitie, cred, este  dorit de orice actor / actrita. As spune chiar o sansa pentru cariera de…artist. La inceputul repetitiilor si actritele si eu, am avut putina teama, dar se pare ca am reusit sa spunem povestea, sa fim credibili si sa emotionam spectatorii. Eu lucrez  / repet destul de “lejer” cu actorii, în sensul omenescului. Mă bucur că s-a intors Nina Ionescu dupa o absenta lunga pe scandura scenei, imi este drag sa lucrez cu ea, de Eliza Noemi Judeu mă leaga  dragostea si pasiunea pentru teatru, spectacolele facute impreuna, Adelaida Perjoiu este un fel de combinatie “periculoasa” : talentată, desteapta si umana. Cred ca a pasit  / debutat cu dreptul  in lumea si teatrul romanesc! După cum spunea domnul Sica Alexandrescu, succesul unui spectacol este o buna distribuţie. Eu cred ca echipa spectacolului s-a sudat. Cred că am “nimerit-o” şi de data asta, sper…

In mod paradoxal, piesa, desi a fost scrisa in anii 80 pare mai actuala ca oricand…Cum iti explici?

Textele (dar si spectacolele) de calitate, care vorbesc / povestesc despre si cu oameni / caractere nu se demodeaza niciodata. Marile teme, idei si “filozofii” din teatru nu sunt foarte multe de la Shakespeare incoace. Visniec nu scrie teatru contemporan, de actualitate…el scrie despre OAMENI si VIATA, si o face extraordinar  ! Raspunsul e …”simplu” : in teatru, minciuna si facatura se vede , se simte!

In general abordezi piese de autori moderni. De ce?

Nu am preferinte. Nu montez doar  …autori contemporani. Incerc sa fac spectacole care imi sunt  apropiate  sufletului meu si sper ca ele sa ajunga la spectator, sa-i “provoace” . Lucrez pe orice text  care il “inteleg”, care cred ca poate trece rampa si poate ajunge la mintea si sufletul spectatorilor.

Pe cand urmatoarea piesa pe scandura de la Bacovia ?

Sper ca in stagiunea asta sau oricand este nevoie de mine, sa montez  pe scena teatrului bacauan, la drama sau animatie !

 

Interviu realizat de G. Pop

 





Postarea comentariilor presupune implicit acceptarea termenilor si conditiilor stabite de JDB.RO (Jurnalul De Bacau).

- Nu sunt permise mesaje cu tenta antisociala, cu caracter xenofob (rasist), obscene sau injurioase.
- Nu sunt permise atacurile la persoana sau comentariile care contin amenintari sau violeaza viata privata a cuiva.
- Utilizatorul este singurul responsabil de continutul mesajelor si isi asuma consecintele in cazul unor actiuni in justitie.
- Administratorul acestui site isi rezerva dreptul de a sterge comentariile care nu respecta regulile de mai sus si de a restrictiona accesul utilizatorului respectiv pe site.
- JDB.RO nu raspunde pentru opiniile postate in cadrul comentariilor, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Posteaza un comentariu

Adresa de email nu va fi publicata* Campuri obligatorii marcate cu *