Search

” Cum parerea mea despre ansamblul clasei politice este destul de proasta, nici nu indraznesc sa fac vreun pronostic”, spune scriitorul Liviu Antonesei intr-un interviu acordat pentru „Jurnalul de Bacau”

Scriitorul, profesorul universitar, jurnalistul si redactorul de carte Liviu Antonesei a raspuns invitatiei noastre de a face o scurta sinteza a starii Romaniei din 2013. Ca de obicei, raspunsurile sale la interviu, sunt lucide, provocatoare fara a uita de obisnuita  (fina) ironie…
Redactor: – Cum ti se pare starea Romaniei la cateva luni de la castigarea alegerilor de catre USL? 
Liviu Antonesei: –  Cum nu-mi fac de multi ani iluzii legate de clasa noastra politica, nu prea judec evolutiile din tara in functie de cine este la putere si cine in opozitie. Mai ales ca acum lucrurile sint destul de neclare, la putere afindu-se, pe de o parte USL, in parlșament si la guvern, pe de alta parte, dl Basescu, propunerea PDL la presedintie, care tocmai a anuntat despartirea de partidul de suflet. Ceea ce pot constata cu ochiul liber este ca, daca acum un an, o opozitie puternica inlocuia o putere sfisiata pe dinauntru, de vreo cinci luni, avem de-a face cu o putere hipertrofiata si o opozitie poate si mai sfisiata pe dinautru decit in momentul in care se afla la putere. Ce ar mai fi nou? Tirgul dintre domnii Basescu si Ponta poreclit coabitare care, deocamdata cel putin, a adus o liniste sporita in spatiul public. Poate nici nu e rau dat fiind ca Romania are de trecut niste probe importante si grele anul acesta…
 Red.: – Modificarea Constitutiei, regionalizarea etc. ti se par masuri firesti pentru dezvoltarea tarii, sunt ele construite coerent, sunt in folosul cetatenilor etc.?
L.A.: – Da, la aceste probe ma si gindeam! Regionalizarea este absolut necesara pentru a putea accesa fondurile din bugetul comunitar al carui exercitiu incepe anul viitor. Modificarea Constitutiei este necesara sin din acest motiv, dar si din multe altele, incepind cu o definire mai clara a formei de guvernamint si o mai buna precizare a raporturilor dintre puterile statului. Problema este ca deja a inceput mai si inca nu este nimic clar nici intr-o privinta, nici in cealalta. Si nu prea stiu cum se va proceda. Nu se stie inca nici macar cite regiuni vor fi, daca acestea se vor altoi pe actualele regiuni de dezvoltare, iar multa vreme nu mai este… Cit priveste Constitutia, daca vom continua sa gindim un text fundamental pentru o persoana sau pentru o grupare politica, nu pentru o tara, nu facem nimic. Constitutia din 1991 a fost gindita pe statura dlui Iliescu si vedem cum este!  Micile modificari din 2003 au fost concepute pentru dl Nastase, iar faptul ca a iesit dl Basescu presedinte n-a facut-o mai buna, ba din contra as spune, titularul functiei prezidentiale fiind o personalitate destul de fugoasa… Cum parerea mea despre ansamblul clasei politice este destul de proasta, nici nu indraznesc sa fac vreun pronostic…
Red.: – Ti se par viabile pentru democratie mandatele permanente ale primarilor (presedintilor de consilii judetene) – multi sunt deja la al treilea mandat si nimic (sau nimeni)  nu pare sa inlocuiasca din functii?
L.A.: – Mandatele nu sint chiar permanente! Pot fi insa reinnoite in numar nelimitat. Din vreme ce primarul este de fiecare data ales/reales nu exista probleme care sa afecteze sistemul democratic. Am intilnit de altfel, in Franta, primari care se aflau in post de peste 50 de ani! Probabil, cetatenii nu-si schimba primarii in functie de aparteneta lor politica, ci de performantele lor administrative. Adevarata problema mi se pare, prin urmare, redusa exigenta, pretentiile reduse pe care le manifestam noi, cetatenii, fata de alesii nostri. Din acest motiv, avem puzderie de alesi neghiobi sau hoti in functie cite trei-patru mandate. Uneori, foarte rar, rezolva Justitia ceea ce nu sintem in stare sa rezolvam noi, cetatenii…

Red: – Esti profesor universitar si ai protestat, recent, contra unor aspecte din invatamantul universitar. Insa, cum ti se pare, per ansamblu, invatamantul romanesc? Cum arata studentii boboci?

L.A.: –  Probabil, politrucii nostri habar nu au ca educatia a devenit, de citeva decenii deja, un factor esential al dezvoltarii, altfel  nu si-ar fi batut joc de aceasta, cu sistem as spune, de aproapre un sfert de veac incoace. Nu mai pun si jumatatea de veac din comunism, ca face parte din greaua mostenire! Sau, poate, politrucii notsri nici nu sint interesati sa traiam intr-o tara dezvoltata, cu cetateni educati, pentru ca acestia sint mai dificil de manipulat si deci si furatul resurselor devine mult maI dificil. Nici macar nu glumesc si nu cred ca exagerez. Educatia costa scump peste tot in lume, dar statele serioase acorda banii necesari, pentru ca stiu ca fara educatie, nu exista dezvoltare. La noi, daca e sa aplice masuri de austeritate, se incepe desigur cu educatia si sanatatea, doar n-o sa se inceapa cu risipa administratiilor locale si centrala sau cu privilegiile demnitarilor. Pe deasupra, n-a fost ministru – si unele guvernari au avurt si trei ministri de resort! – care sa nu inceapa reforma lui, imediat stopata de succesor, care venea cu alta s.a.m.d. In ultimii doi, am studenti ceva mai buni dintr-o aberatie ministeriala – bacalaureatul de tip Big Brother! In lipsa unui concurs real de admitere in Universitati, acel bacalaureat a selectat ceva mai bine decit in anii precedenti din populatia liceala…
Red.: – Esti un om caruia ii place sa calatoreasca – mai ales in Europa. Cum percepi proiectul Uniunii Europene? Isi va mentine valabilitatea? Sau U.E. e doar „Germania si ceilalti”?
L.A.: –  Da, calatoresc mult, din motive familiale o sotia lucrweaza la Universitatea din Cracovia, iar fiuica si ginerele lcureaza in Air Force -, dar si profesionale sau turistice. Ma razbun pe primii 36 de ani de viata, in care n-am iesit din tariosara! Acum sint chiar in Germania, la copiii mei care sint la baza din Vestul tarii, la granita cu Franta. In momentul de fata, cred, UE trece priun cea mai importanta criza de la aparitia sa. Si nu ma refer doar la criza economica, ci la cea de identitate, la marile tensuni dintre tarile membre. Germania a pierdut doua razboaie clasice, dar se pare ca a cistigat unul pasnic, pe cale economica. Doar ca aceasta situatie a creat un val de nemultumiri,,care se transforma rapid intr-unul de resentimente, in rindul celorlalte state membre. Nu ma refer numai la noii membri sau la statele cele mai afectate de criza, cum sint Grecia sau Cipru, ci si la membri mai vechi si la tari mai dezvoltate. Se vorbeste, de pilda, de posibila iesire a Marii Britanii din UE… Pe nemultumiri si resentimente nu se poate construi nimic viabil, cu atit mai putin o institutie atit de mare si de sofisticata, cum este UE. Daca nu se gaseste o noua forma de solidaritate, bazata pe increderea intre parteneri, UE e pierduta si ar fi pacat de toate eforturile depuse pentru constructia si extinderea ei. Aroganta, tot mai vizibila a Germaniei, nu stinge focul, pune benzina peste acesta…
Red.: – Cum s-a schimbat la fata cultura de astazi fata de cea din anii comunismului ceausist?
L.A.: – Faptul ca a disparut cenzura si controlul ideologic este un cistig extraordinar! Unele domenii, cum sint spectacolul teatral, proza si cinematograful au cunoscut dezvoltari explozive. Am avut citiva cineasti valorosi si in vremea comunismului, de la Pintilie la Daneliuc si Dan Pita, dar o veritabila scoala de film avem, abia acum. Am ajuns sa nu ne mai miram daca un regizor sau un actor roman ia un premiul important la Cannes, la Berlin sau la Venetia, ci atunci cind nu ia vreun premiu. E reconfortant. La fel este si sa afli din presa internationala despre succesele trupelor noastre de teatru in turnee sau la festivaluri internationale sau despre numarul mereu in crestere de scriitori romani tradusi peste tot in lume – si ceea ce e mai important, nu doar din initiativa si cu sprininul ICR, ci si initiative ale editorilor straini. Sigur ca au aparut si puzderie de fenomene paraculturale si paraartistice, de la telenovele la manele si de la romanele roz la aberatii milenariste. Solutia nu este insa cenzura si controlul, ci o buna educatie!
Red: – Astazi, cand iti trimit intrebarile, e 3 mai, Ziua libertatii presei de pretutindeni. Cum vezi situatia massmediei din anul 2013 in tarisoara noastra?
L.A.: – Sarbatoream, deci, pe vemea cind scriai intreabarile, Ziua Libertatii Presei… Interesant, sarbatoream ceva ce la noi aproape nu mai exista! Pe de o parte, aproape toata presa s-a tabloidizat, indiferent daca e scrisa, audio-video sau electronica, pe de alta tot aproape toata presa a intrat la stapin, in miinile mogulilor, cum spune un presedinte de tara – doar ca eu nu cred ca exista moguli buni si moguli rai, cum crede Domnia Sa, ci ca acestia sint o apa si un pamint… Presa inceputurilor democratiei era poate mai naiva, insa cea din ultimii ani a reusit sa piarda aproape complet incerederea publicului, ceea ce inseamna ca e pe moarte nu doar din pricina crizei, ci si propria savina. Pina la urma, fiecare pasare pre limba ei cinta, dar tot pre limba ei si piere…
A consemnat Gabriel Pop




Postarea comentariilor presupune implicit acceptarea termenilor si conditiilor stabite de JDB.RO (Jurnalul De Bacau).

- Nu sunt permise mesaje cu tenta antisociala, cu caracter xenofob (rasist), obscene sau injurioase.
- Nu sunt permise atacurile la persoana sau comentariile care contin amenintari sau violeaza viata privata a cuiva.
- Utilizatorul este singurul responsabil de continutul mesajelor si isi asuma consecintele in cazul unor actiuni in justitie.
- Administratorul acestui site isi rezerva dreptul de a sterge comentariile care nu respecta regulile de mai sus si de a restrictiona accesul utilizatorului respectiv pe site.
- JDB.RO nu raspunde pentru opiniile postate in cadrul comentariilor, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Posteaza un comentariu

Adresa de email nu va fi publicata* Campuri obligatorii marcate cu *