Search

Shakespeare, Anca Sigartau si actorii transformati in maimute!

Festivalul de artele spectacolului Theaterstock s a deschis cu o premiera la Teatrul Bacovia: „Imblanzirea scorpiei” de tanarul dramaturg William Shakespeare. Managerul teatrului si initiatorea proiectului Theaterstock, Anca Sigartau, a gandit ca la Bacau merge sa faca, printre ultime pregatiri de organizare a festivalului, si regia la o piesa a marelui Will.

Rezultatul este confirmarea principiului lui Peter: in orice ierarhie, fiecare salariat are tendinta de a urca pana la nivelul sau maxim de incompetenta. Anca Sigartau, careia i se confectioneaza deja, din multiplu interes financiar sau pe motive de slugarnicie, un usor cult al personalitatii, a avut ambitia si energia (e cuvantul cel mai des folosit de domnia sa) sa preia de la regizorul profesionist Adi Tamas fraiele spectacolului inceput deja de predecesor. „Adi Tamas a fost dat afara pentru ca se indepartase de conceptia initiala (!)” ni s a spus la conferinta de presa.
Aflata in situatia ingrata sa rateze surpriza asteptata de public -prin anularea piesei – Anca Sigartau si-a suflecat manecile si a intrebat actorii: „Putem sa facem piesa in cateva zile?„. „Putem” au zis, veseli, actorii.
Managera teatrului nu a apelat la Dumitru Lazar Fulga, regizorul teatrului bacauan, sau la Geo Balint, un profesionist cunoscut aflat la indemana.
Pe scurt, la sfasitul piesei ai tendinta sa te intrebi daca ai vazut un spectacol mai prost in viata asta: Shakespeare este doar un pretext, un nume oarecare scris pe cearceaful colorat de pe scena (in prezentarea spectacolului nu scrie cine s a ocupat de scenografie).
Actorii chiar daca poarta numele personajelor din piesa au foarte putin de a face cu ele si cu subiectul – de altfel, textul spus pe scena cuprinde doar vreo 2/3 fraze din saracul dramaturg.
Totul este o scalambeala si o dementa, o agitatie, ce plictiseste si pe alocuri, uluieste spectatorul. Actorii sunt transformati in maimute cuprinse parca de delirium tremens – viziunea regizorala (daca putem discuta despre asta) pare de genul „hai sictir spectatorule bacauan„. Uneori actorii (mai ales actritele) sunt transformate in pitoni si bagati in custi trasparente. Simboluri adanci…
E repede vizibil, diferenta dintre jocul barbatilor si a femeilor din piesa – fara misoginism, actorii barbati colaboratori adusi de Sigartau (sau de Tamas?) au demonstrat o forta intepretativa care mai salveaza ce e de salvat din casa de nebuni de pe scena: Emil Mandeac (Petrucchio), Bogdan Buzdugan (Hortensio), Razvan Krem (Lucentio)
Din pacate, nu acelasi lucru se poate spune despre prezenta feminina – apropo, oare la Institutele de teatru exista vreun criteriu estetic de admitere pentru actrite? Sau s a incercat, in piesa, cu orice pret cultivarea antifeminismului? Noroc cu Eliza Noemi Judeu, de departe cea mai atragatoare femeie de pe scena, de altfel folosita doar de decor in piesa.
Morala a ceea ce am vazut aseara e stravezie: speram sa o vedem pe ACTRITA Anca Sigartau si nu pe regizoarea-amatoare-buna-pentru-Bacau, Anca S.

Foto Facebook





Postarea comentariilor presupune implicit acceptarea termenilor si conditiilor stabite de JDB.RO (Jurnalul De Bacau).

- Nu sunt permise mesaje cu tenta antisociala, cu caracter xenofob (rasist), obscene sau injurioase.
- Nu sunt permise atacurile la persoana sau comentariile care contin amenintari sau violeaza viata privata a cuiva.
- Utilizatorul este singurul responsabil de continutul mesajelor si isi asuma consecintele in cazul unor actiuni in justitie.
- Administratorul acestui site isi rezerva dreptul de a sterge comentariile care nu respecta regulile de mai sus si de a restrictiona accesul utilizatorului respectiv pe site.
- JDB.RO nu raspunde pentru opiniile postate in cadrul comentariilor, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Posteaza un comentariu

Adresa de email nu va fi publicata* Campuri obligatorii marcate cu *