Search

Desi neimplinita din cauza timpului extrem de scurt, piesa „Foc” are si emotie si idei…lucru rar la Teatrul Bacovia!

Surprinzator de bun textul scris, pe nerasuflate, de catre Valentin Braniste – are forta, are idei, are sentiment. Desigur, spectatorul este inca incarcat de drama produsa la clubul Colectiv din Bucuresti si participa emotional la jocul actorilor. Insa este meritul lui Vali Braniste ca reuseste sa converteasca aceasta emotie puternica in fina expresivitate artistica

Piesa ‘Foc”, cu toate neimplinirile ei din motive obiective (piesa a avut la dispozitie doar cateva zile pt a fi pusa in scena), este cel mai natural spectacol contemporan pus in scena la Teatrul Bacovia in ultimii 5-6 ani (cel putin!). Dupa piese in care am remarcat (cu plictiseala sau dispret) strigate sau urlete, desantate aluzii sexuale, comedii uscate, drame ieftine si prost jucate, actorul si scriitorul Valentin Braniste are curajul sa scrie, la cald, o piesa dupa fatala seara de 30 octombrie: „Ideea piesei mele a venit odata cu aceasta nefericita intamplare. Initial lumile existau deja in mine, adica lumea mistica si lumea muzicii rock, iar acest conflict existat deja in mine. Eu nu am facut decat sa astept cand a dat pe dinafara paharul”.
Conflictul piesei, asa cum ne spune autorul e la prima vedere un conflict de generatii – un batran profesor de geografie, convertit la mistica ortodoxa prin forta imprejurarilor (moarte sotiei arheolog) si fiica lui, rockerita, vanzatoare la un supermarket. Insa autorul crede ca piesa are un substrat, mai adanc, intre „Marele sistem si noi, cei care suntem manipulati”. Acest al doilea aspect, s a intrevazut mai greu la premierea piesei – desigur, piesa va fi cizelata, pentru ca are potentialitati enorme.
Managerul Teatrului Bacovia, Anca Sigartau, si-a dat girul pentru ca piesa sa fie jucata, ceea ce nu trebuie trecut cu vederea (macar sub acest aspect, pt ca fostul director, rigidul Adrian Gazdaru probabil ca s ar fi speriat de idee!).
Si apropo de „idee”: spectatorul bacauan nu are prilejul – exceptie a facut festivalul Theaterstock – sa „vada” teatru de idei, sa vada „ideile” piesei (in sensul unui Camil Petrescu). De obicei, i se livreaza un fel de pizza de comedie, pentru ca „sa se simta bine, sa rada”.
Valentin Braniste are ambitia – pe linia dramaturgului american Israel Horovitz (Valentin nu prea le are cu Unchiul Sam!) – sa amplifice atmosfera cu idei insa cu minime mijloace de expresie.
Posacul public bacauan a fost surprins de propunere si a vibrat la tensiunea reala a piesei.
Nu uitam sa amintim de talentul actritei Alina Neagu, in care se vede placerea de a fi pe scena si concentrarea in a transmite spectatorului trairile sale (personajul sau a fost inspirat de Adrian Rugina, cel care si-a pierdut viata in tragedia din Colectiv, dupa ce a salvat mai multi tineri).

G.P.

Accesul la acest spectacol s a facut pe baza de donatii, urmand ca banii colectati (1.600 de lei) sa fie folositi in scopul ajutorarii victimelor incendiului din Clubul Colectiv.





Postarea comentariilor presupune implicit acceptarea termenilor si conditiilor stabite de JDB.RO (Jurnalul De Bacau).

- Nu sunt permise mesaje cu tenta antisociala, cu caracter xenofob (rasist), obscene sau injurioase.
- Nu sunt permise atacurile la persoana sau comentariile care contin amenintari sau violeaza viata privata a cuiva.
- Utilizatorul este singurul responsabil de continutul mesajelor si isi asuma consecintele in cazul unor actiuni in justitie.
- Administratorul acestui site isi rezerva dreptul de a sterge comentariile care nu respecta regulile de mai sus si de a restrictiona accesul utilizatorului respectiv pe site.
- JDB.RO nu raspunde pentru opiniile postate in cadrul comentariilor, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Posteaza un comentariu

Adresa de email nu va fi publicata* Campuri obligatorii marcate cu *