Search

Rezistenta prin cultura pe timpul lui Shaskpeare

Teatrul Bacovia a avut a doua premiera in aceasta stagiune – probabil o sa mai aiba una, dar nu e sigur. Interesant e ca aceste doua piese puse in scena au in comun tema politica: si “Tara lui Gufi” de Matei Visniec si ultima premiera, “Uciderea lui Gonzago” sugereaza, direct, spectatorului, fara multe metafore si simboluri, conditia cetateanului nevoit sa traiasca intr un regim opresiv, totalitar.

 

Regizorul Dumitru Lazar Fulga este atras de subiectele tratate de marii autori – Caragiale, Ibsen, Moliere –  pe care ii adapteaza, cu imaginatie, cu forta, la obsesiile sale personale. Mitrus (dupa cum ii spun colegii) transfigureaza si desfigureaza autorii – ai impresia ca regizorul este nemultumit de text, fortandu l pentru a intra in canonul sau…

Dumitru Lazar Fulga pune in scena pe Nedialko Iordanov, dramaturg bulgar, care isi propune, curajos, sa să continue povestea actorilor care au jucat la Elsinore după povestea lui Hamlet. Scriitorul de la sud e Dunare foloseste, o secventa din, probabil, cea mai cunoscuta piesa din lume pentru a vorbi despre conditia omului care spune adevarul intr o societate totalitara –piesa  este scrisa in regimul dictatorului Tudor Jivkov).

Regizorul aduce scene variate in care dozeaza bine registrul comic si tragic (DL Fulga simte nevoia sa aduca suplimente de poante, pentru a detensiona atmosfera sumbra ce anunta, previzibil, crima).

Teroarea istoriei cuprinde personajele de pe scena – spectatorii, mai ales cei la o anumita varsta, participa afectiv (si prin experienta) la lupta dintre interese, tradare, suferinta si libertate. Vedem un Polonius cuprins de visele puterii (Stefan Hagima – dupa zeci de ani la Bacau, e cel mai credibil de pe scena. Asa ni l inchipuim pe Polonius dupa cum ne sugereaza forta interpretative a dl Stefan Hagima).

Curios, regizorul deseneaza un Hamlet nevrotic, irascibil – celebra indoiala a printului danez e inexistenta.

Dupa drama de pe scena, directoarea Teatrului Bacovia, Eliza Noemi Judeu a venit cu ideea – originala (pt. Bacau) si deplasata – de a opri spectatorii dupa o repetitie cu publicul si de a le pune intrebari abisale, de genul: “ce parere aveti de conditia actorului?”. (cica asa se dialogheaza cu publicul la teatrele de tinuta).

Eliza Noemi Judeu a retinut o sintagma si o reproducea acum spectatorilor bacauani care, evident, nu s au gandit in viata lor la “conditia actorului”. Explicabil, “dialogul” nu figura printre materiile de examen la postul de manager.

 

 

 

 





Postarea comentariilor presupune implicit acceptarea termenilor si conditiilor stabite de JDB.RO (Jurnalul De Bacau).

- Nu sunt permise mesaje cu tenta antisociala, cu caracter xenofob (rasist), obscene sau injurioase.
- Nu sunt permise atacurile la persoana sau comentariile care contin amenintari sau violeaza viata privata a cuiva.
- Utilizatorul este singurul responsabil de continutul mesajelor si isi asuma consecintele in cazul unor actiuni in justitie.
- Administratorul acestui site isi rezerva dreptul de a sterge comentariile care nu respecta regulile de mai sus si de a restrictiona accesul utilizatorului respectiv pe site.
- JDB.RO nu raspunde pentru opiniile postate in cadrul comentariilor, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Posteaza un comentariu

Adresa de email nu va fi publicata* Campuri obligatorii marcate cu *